Ce lipsește din această lume … ?

colorful-1191019_960_720

7.01.2017

M-am intrebat de foarte multe ori de-a lungul vieții mele care este motivul pentru care eu și mulți ca mine, alergăm in fiecare zi pentru a face o mulțime de lucruri. De fapt, prin tot ceea ce făceam, imi trăiam zilele căutând să găsesc ceva ce simțeam că lipsește tot timpul din viața mea.

In disperarea mea, am invățat, am studiat, am făcut tot mai multe calificări, am obținut diplome, am căutat un loc de muncă mai bun, o poziție mai bună, lucruri multe in jurul meu, am lucrat intre străini. Cu toate acestea, nu eram mulțumită, iar această nemulțumire, energie negativă pe care o ofeream, o primeam inapoi de la ceea ce se intâmpla in viața mea – certuri, supărări, boală … Intr-o bună zi, când am trăit experiența de a-ți fi numărate orele, am simțit că totul in jurul meu s-a prăbușit. Nu vedeam ce nu am făcut destul pentru a avea ceea ce a lipsit și de ce mi se intâmpla tot ce se intâmpla. Am ințeles că aveam două alternative: să mor sau să fac altceva decât făcusem până atunci. A schimba insemna a face ceva ce nu făcusem toată viața, de a incerca să mă schimb eu pe mine, fără să mai urmăresc expectanțele altora, ci ale mele, adică să invăț să mă iubesc.

Am ințeles că felul in care fusesem educată (și am fost cu toții) nu este modul in care ar trebui să fim educați. Am fost invățată să imi fie frică, să am grijă, să nu supăr, să nu deranjez, să ascult, să imi fie rușine, am fost invățată tot ce “trebuie”. Nu am fost invățată să fac ce simt, cum simt, pentru că a face așa ceva insemna să fii izolat, arătat cu degetul, pedepsit, sau chiar să fii diagnosticat ca fiind “bolnav”. Căutăm tot timpul să facem ceva pentru a mulțumi pe cineva – pe părinți, soț/soție, copii, șefi, … pentru că au experiență, au studii, au o vărstă. Dar când vine vremea să dăm atenție la ceea ce vrem noi pentru noi, ca și ființe? Luăm de bun tot ce ni se spune in școală, in religie, in societate, am fost parte dintr-o generație in care eu și probabil mulți ca mine nu am avut curajul de a incerca să gândim că lucrurile pot fi văzute și altfel decât au fost văzute și “bătute in cuie și puse pe tavă” in fața noastră să ne hrănim din ele, să ne construim viețile după niște reguli, și pentru competiție. Cu cine și de ce această competiție? Cine sunt cei ce au făcut regulile jocului? Cine sau cu ce sunt mai buni decât mine, decât tine, decât oricine pe acest pământ? Cine se poate numi etalon al umanității?

In schimb nu ni s-a spus să ne ascultăm vocea sufletului, să ne respectăm pe noi inșine, să facem ce ne place. Tot timpul am luat de bun ceea ce au spus alții sau au decis alții pentru noi. De ce? Eu nu sunt tu, tu nu ești eu, deși suntem toți oameni, creați in același mod. Nu are nimeni nimic in plus când vine pe acest pământ decât ceea ce ne dă tuturor Creatorul și chiar ne dă totul, ceea ce noi suntem.

Am aflat că regulile au loc acolo unde trăiește egoul, iar ele nu pot fi regulile mele pentru că nu mă mai regăsesc in ele. Ele fac rău, rănesc, dor, duc la suferință. In schimb, acolo unde te lași condus de suflet, de iubire in tot ce faci pentru tot și pentru toți, nu există reguli, legi, politici, pentru că sufletul vine de la Creator, și sufletul nu face nimic care să rănească, el știe doar ce este bine, bun și frumos. El cunoaște bucuria, compasiunea și fericirea. Aș spune că regula pe care el o urmează este doar una și aceasta este “legea Creatorului” – iubește-ți aproapele ca pe tine insuți – adică, iubirea necondiționată.

In momentul in care am decis că trebuie să schimb ceva, am inceput cu cea mai simplă regulă și anume de a vedea că fiecare are propriul lui adevăr ca să vadă lucrurile, deci nimeni nu are dreptate asupra nimănui. Fiecare are dreptatea lui pentu că fiecare are propria lui cunoaștere, propriile lui trăiri. Am luat pas cu pas tot ce citeam, am inceput prin a ierta, prin a afla de ce mă doare ceea ce mă doare, să găsesc motivul, cauzele. Pe măsura trecerii timpului, fiecare emoție negativă pe care o găseam, o acceptam că a făcut parte din mine, iertam pe cei care erau implicați in durerea mea, incepând cu propria persoană. In locul acelei emoții negative a rămas ceea ce simt tot mai mult, din plin, iubire necondiționată pentru orice și oricine pe acest pământ. In drumul meu de a-mi câștiga această libertate, am renunțat sau/și am pierdut tot ce apreciam cândva, studii, servici, carieră, casă, lucruri, familie și le mulțumesc că m-au adus unde sunt astăzi – o ființă complet liberă să fac și să ofer cu drag ceea ce sufletul mă conduce, și care știe că tot ceea ce am nevoie, vine. Bucuria cu care trăiesc fiecare clipă acum, in viața de zi cu zi, a meritat tot drumul.

Oricât aș fi continuat să fug, nu aș fi găsit partea lipsă din mine pentru că, da, este in mine și a fost tot timpul acolo. De fapt m-am regăsit pe mine, așa cum societatea nu m-a invățat. M-am redescoperit ca ființă cu propria valoare, așa cum este fiecare. Știu că am parcurs un drum lung de la acel moment al prăbușirii mele, și nu a fost unul ușor dar a meritat fiecare clipă de durere prin care am trecut pentru a ajunge aici unde sunt, când pot spune oricui și oricând “indiferent cine ești, accept că ești o ființă ca și mine, te respect pentru tot ce ești și te iubesc pentru că vii din aceeași sursă ca și mine – din iubirea infinită a Creatorului”.

Pentru fiecare ființă, bucata lipsă din acestă lume este sinele său, iubirea de sine. Nu căutați nimic in afară pentru că nimic nu vă va aduce soluția. Soluția este in interiorul vostru, in sufletul vostru. Singurul responsabil de voi și de valoarea voastră sunteți doar voi. Descoperiți-vă și veți găsi cu adevărat cea mai mare comoară pe care o aveți – pe voi. Eu și tu și fiecare are cheia pentru a trăi viața pe care o dorește, de a găsi cât de multă iubire a fost pusă in fiecare și de a o oferi mai departe.

Aceasta a fost partea care a lipsit atât de mult până acum din lume – IUBIREA – iubirea noastră pentru noi inșine și pentru cei din jurul nostru. Dacă punem la un loc toate bucățelele, toate sufletele noastre ale tuturor, pline de iubire, o să avem imaginea intreagă a ceea ce suntem cu adevărat, suntem cu toții doar UNUL.

Lumină și Iubire pentru fiecare și pentru toți, 

Manuela

Textele se bazează pe propria mea experiență sau a persoanelor cu care lucrez. Nu susțin că ceea ce știu sau ofer este adevărul fundamental.  Incurajez fiecare persoană să ia in considerare doar ceea ce consideră că rezonează cu adevărul propriu. Mesajul poate fi postat doar dacă este păstrat in intregime și sunt incluse numele autorului și sursa mesajului.

https://inaloveworld.wordpress.com 

Advertisements