Noi suntem mulțumiți cu viața, dar …

Noi suntem mulțumiți cu viața, dar lumea ne spune că este nevoie de mai mult

Imi Lo
2 Ianuarie 2019 

Photo credit: Pinterest

A fi neobișnuit de intens, sensibil și perceptiv nu este o cale ușoară.

Înainte de a ne putea îmbrățișa pe deplin, există multe ocoluri, unde ne lovim, negăm, resimțim și ne împotrivim adevărurilor.

Am venit în lume sălbatici și inocenți, cu o inimă deschisă și o senzație extraordinară. Și totuși, am învățat să respingem neobișnuința noastră. De unde am aflat asta? Din lumea exterioară.

Micii oameni sunt deosebit de vulnerabili la influența altora. Dacă ni s-a spus mereu că nu eram în regulă, acel lucru a devenit în curând povestea pe care ne-o spunem nouă înșine.

În multe moduri vorbite și nerostite, suntem instruiți să devenim normali, să ne încadrăm, să nu provocăm o scenă, să nu facem pe cei din jurul nostru să se simtă rău. Și fiind cameleoni talentați, învățăm foarte repede să facem asta.

Ca niște soldați buni, ne implicăm pe această cale de perfecționare a unui sine fals.

Lucrăm din greu pentru a proiecta o viață în conformitate cu nevoile predate de părinți, rude, înțelepciune tradițională, colegi și limite culturale.

Colectăm cu sârguință titluri și posesiuni, intrăm în anumite industrii, ne legăm de un anumit tip de oameni. Pe măsură ce pierdem timp și energie, persoana noastră ne răsplătește cu putere lumească. Ironia este că, în curând, suntem prinși în fațadă. În interiorul acestei cochilii goale rămânem cu o apartenență slabă, instabilă și falsă.

La urma urmei, cum s-ar putea să simțim cu adevărat că aparținem, dacă tot ceea ce a fost potrivit a fost o versiune a noastră, fabricată?

Vestea bună este că adevăratul nostru sine nu este niciodată complet îngropat. Adesea încearcă să ne trezească cu durere fizică și psihică: o relație ruptă, pierderea entuziasmului pentru viață, golurile de zi cu zi, golurile emoționale.

Există, de asemenea, momente în care ne vorbește în limba bucuriei și a extazului, deși noi nu le mai recunoaștem.

Vedeți, majoritatea dintre noi au fost hărțuiți de mituri culturale care ne spun ce fel de fericire și succes suntem.

Inimile noastre sălbatice sunt mulțumite cu puțin – natură, artă și plăcerile simple – dar lumea ne spune că avem nevoie de mai mult. Așa că ne ducem în oraș, urcăm pe o scară mare, counstruim angajamente.

Poate că tânjim după singurătate și libertate, dar cerințele lumii ne fac să ne simțim vinovați pentru că ne dorim timp și spațiu sau ne simțim rușinați pentru a spune Nu petrecerilor și mulțimilor.

Poate că am fost mereu acut de conștienți, înzestrați spiritual și am văzut lucruri pe care ceilalți nu le-au văzut, totuși atenția îngrijorătoare față de ceilalți ne-au acoperit cel de-al treilea ochi, pentru a evita stigmatul nebuniei.

Ar putea fi faptul că suntem fericiți pe cont propriu și totuși preocupările neînduplecate ale prietenilor și familiilor noastre, prin transmiterea de comentarii și judecăți, ne fac să credem că un partener romantic, heterosexual, monogam, convențional este o condiție prealabilă pentru a fi în regulă?

Inima noastră deschisă naturală a fost mereu ușoară și delicată, totuși am purtat atât de multe îngrijorările protective ale părinților noștri, încât acum credem că dacă nu vom deveni duri și rigizi, lumea ne va înghiți.

Dacă sufletele noastre sălbatice au fost întotdeauna libere și deschise, dar am fost îndoctrinați cu convingerea că lumea este un loc periculos?

Uitându-ne adevărurile, acum credem că suntem aceste creaturi ciudate, bolnave și singure.

Nu mai facem ceea ce ne aduce bucurie și ne hrănește ființele interioare.

Ați depus suficient efort pe această cale de falsă apartenență acum. Dacă nu mai funcționează pentru voi, dacă sufletul suferă să treacă de asta, acum ar putea fi momentul potrivit.

Problema este că noi credem că avem timp. Adevărul este că există o urgență existențială pentru ca noi să devenim pe deplin vii în timpul finit pe care îl avem.

Mergeți în interior. Ascultați din nou.

Sinele vostru adevărat vă așteaptă.

***

Imi Lo
http://www.rebellesociety.com